O introducere în rezonanța Schumann ca familie de rezonanțe electromagnetice de frecvență extrem de joasă în cavitatea Pământ-ionosferă, împreună cu limitele de măsurare care contează la interpretarea graficelor live.
Ce sunt de fapt rezonanțele Schumann
Rezonanțele Schumann sunt rezonanțe electromagnetice globale ale cavității naturale formate de suprafața Pământului și ionosfera inferioară. Sunt excitate în principal de fulgere. Primul mod este observat de obicei în jur de 7.8 Hz, iar vârfurile superioare apar deasupra lui, însă frecvența, lățimea și amplitudinea exacte variază în funcție de condițiile de propagare, timpul local și distribuția globală a furtunilor.
Frecvența, amplitudinea, Q și spectrograma
Frecvența arată unde este localizat un vârf spectral. Amplitudinea descrie mărimea unui semnal calibrat. Lățimea liniei descrie lățimea rezonanței, iar Q raportează frecvența centrală la acea lățime. Culoarea spectrogramei fără calibrare poate reprezenta intensitate relativă, dar nu este automat o măsurare în pT sau pT/sqrtHz. Aceste mărimi sunt fizic diferite și nu trebuie folosite interschimbabil.
Ce poate și ce nu poate fi dedus
Schimbările spectrale pot conține informații despre fulgere, condițiile cavității Pământ-ionosferă și calitatea unei măsurări locale. Singure, ele nu stabilesc efecte asupra sănătății, dispoziției, conștiinței sau unei experiențe personale specifice. GeoLira separă măsurătorile fizice, analiza derivată și indicii creați, iar sursa externă Near Live nu este prezentată ca măsurare calibrată completă a tuturor modurilor F1-F4.